Psihopupii – asasinii fericirii

0
Share

Psihopupii – asasinii fericirii

Mă întreb de câțiva ani încoace la ce sunt buni medicii psihiatri și psihologii? Pentru că eu cred că munca lor este inutilă.
Este trendy sau este la modă în zilele noastre ca, dacă ai o problemă, să mergi la psiholog. Pentru unii este ca și cum s-ar duce la popă, la spovedit.
Și la popă, și la psiholog este cam aceeași chestie. Nevoia de a comunica, de a împărtăși altuia, unui necunoscut, măcinările tale interne și ceea ce pune presiune pe mintea ta.

A merge la psiholog sau la popă reprezintă tot o fugă din fața realității, din fața problemei. Mulți cred că, după ce au destăinuit ce aveau pe suflet, gata, scapă de orice grijă.

Fals!


Rahatul rămâne tot acolo unde l-ai lăsat: în mentalul tău, în sufletul tău.
Unii psihologi, după ce te ascultă, te trimit la psihiatru. Iar ăsta din urmă are un defect profesional: orice persoană din fața lui este bolnavă, așa că trebuie îndopată cu pastile. Pentru a-i reduce gradul de violență, pentru a-i controla dubla, tripla sau cvatripla personalitate, chipurile pentru a-l face mai bun.

Aiurea!

Rolul pilulelor prescrise de psihiatru este să te facă o legumă. Neuronii tăi să nu mai miște, să nu se mai agite, să nu mai existe conexiuni rapide în procesul de gândire, ci totul să fie în pas de melc. O lentoare continuă a ființei este singurul rezultat al tratamentului prescris de orice psihiatru din lumea asta.

Soluția?

Lucrul cu propria minte, automotivarea permanentă și înlăturarea, pe cât este posibil, factorilor de stres. Când vorbesc despre înlăturare, nu mă refer la suprimare care implică un proces fizic, ci la ignorarea factorilor de stres, la trecerea lor în plan secund, într-un con de umbră, la nebăgarea lor în seamă.
Mintea noastră trebuie antrenată ca să facă acest lucru. Avem nevoie de mult antrenament, zilnic, mai intens decât ceea ce fac abonații sălilor de fitness.

În religie, pentru a-și antrena mintea, asceții folosesc metoda rugăciunii permanente. Ei se roagă cu mintea mereu: când lucrează, când se hrănesc, chiar și atunci când vorbesc cu o altă persoană. Rugăciunea permanentă le ține mintea ocupată pentru a nu permite factorilor de stres să pătrundă în interior și le antrenează totodată mentalul individual care își redescoperă astfel funcția primordială: aceea de a apăra viața și de a te face fericit.


Este foarte simplu să fim fericiți! Dar pentru asta trebuie să apelăm la synergolog sau să ne vindecăm singuri dacă putem.

Fără psihologi și fără psihiatri! Fără pastile!

Leave A Reply