PREFĂCUTA…

0
Share

PREFĂCUTA…

Mihalache rămăsese singur pă lume… di la vo nouşpe ani…

Nu tu soră, nu tu frate… El, casa, un cîine, vo două galiţe şi locu’ din cimitir un’ să hodinea’ ăi bătrîni…

Neamuri? Cînd te-o pune neamu’-n ţeapca palatuli!

D-aia s-a loat şi el cu viaţa di chiept!

Alminteri, respectos, vorghia ce-i di vorghit…

Acu’, i-a dat Ăl di Sus o nevastă, muiere liniştită, di-mpărţea cu ea viaţa la doi: el, la sirvici, ea, cu casa.

Avea Mihalache v-un pogon di pămînt şi-a pus anu’ ăla oleacă di porunghiaş şi toamna cînd la a’s acasă, numa ce vine di peste drum ţa’ Arghira să vază ea ce şi cum… 

Asta era una urîtă, c-avea o căpăţînă buhăită di băutură, terteleacă şi lată cît şuşaua Şarîngi’!

Şi mai era şi crăcănată di ziceai că să-mbrăcase cu izmenili lu’ bărbac’su, dipă ce le uscase pă butoi!

Dipă ce şi-belit ochi’ pîn căruţă scoat-un miorlăit:

,,Ăstaaa-I toootporumbu’ maiiicăăă?”

,,Nu, ţa’ Arghira, mai e di adus ca p-atît!”

,,Ghiiineee maică să-l mîîîncaaaţi sănăătoooşiiii…”

şi să dipărtează cu mîinili-şolduri, tot cu mersu-ăla di gîndac d-ăl negru.

Dipă ce face vo trei paşi zice-aşa, cu gura-ntr-u peş, să auză numa ea şi toată uliţa:

,,Iete-al draculi, a făcut şi el porumb…”

P.S. Gîndacu negru merge mai frumos ca ţa’ Arghira!

text cules de la Petrică Tatu

Categories: LA CAFEA CU "Lila"

Leave A Reply