Dacă-i bal, bal să fie!!!

0
Share

Dacă-i bal, bal să fie!!!

Balurile de altădată – există o sumedenie de picanterii care cred că merită povestite. Vechea sală a căminului era dotată cu nişte canapele lungi, făcute din dulapi serioşi de brad, groşi de vreo 3-4 centimetri şi prevăzute cu întărituri, astfel încât să poată susţine sute de kilograme, nu şapte-opt persoane.
În seara balului, băncile erau trase pe lângă pereţi cu scopul (teoretic) de a asigura odihna dansatorilor în pauza dintre melodii. Numai că, întocmai ca în cântecul lui Bănică, fetele veneau la bal cu mămicile, care ocupau pomenitele bănci, mai întâi într-o poziţie normală, şezând şi, pe măsură ce se apropia linia orizontului, din motive de aglomeraţie, se căţărau în picioare. Era un spectacol total să vezi câteva zeci de mămici răstignite pe lângă pereţi. Nu de puţine ori băncile s-au răsturnat şi atunci chiar că era ,,Spectacolul lumii”, de Ioan Grigorescu. O vânzoleală de mâini şi picioare, ciorapi de nailon prinşi cu elastic deasupra genunchilor, paltoane, fulare, baticuri, alcătuiau o grămadă de rugby ce-ţi constituiau garnitura policromă a unui ţipăt sincron ce acoperea decibelii orchestrei. Până la restabilirea poziţiei verticale, un haz general cuprindea întreaga societate de petrecăreţi. Se uita de dans, se uita de muzică, se uita de vigilenţa mămicilor precum şi mămicile uitau de vigilenţă cu ochii după fetele altora. De-a lungul timpului au existat mămici care au rămas cu buza umflată, pentru că propriile lor fete fugiseră cu câte unu’.
Durerea cea mare nu era aceea că le fugiseră fetele cu câte un flăcău, cât faptul că trebuia să dea nişte explicaţii acasă. De multe ori informaţia ajungea mai repede decât ele aşa că nea Stan Buidan, în ciuda întunericului, aflase că fata lui era deja la Şarânga. Drept pentru care a blocat poarta şi s-a pus pe aşteptat. Biata nevastă-sa a încercat să sară poarta, performanţă pe care nu a reuşit s-o ducă până la capăt, pentru că din întuneric s-a auzit o voce mânioasă: ,,Undă-i fata, Crăstosu’ mă-ti dă muiere?”. Întrebarea era retorică. Dă-te jos dă pă poartă, să-ţi arat io ţie!!!” Ce i-a arătat, nu e greu de inchipuit!
După aceeaşi metodologie s-au măritat şi Viorica lu Frizeru’, Maria lu’Titi, Aurica lu’ Maria lu Lionete… şi toate în aceeaşi noapte. A doua zi, duminica, mămicile lor plângeau de potopeau pământul. ,,Lăsaţi , fă, că de-o vrea Dumnezeu, o să hie ghine!” Şi Dumnezeu a vrut, pentru că , în aceeaşi toamnă, s-au făcut trei nunţi. Cât despre botezurile primilor copii nu mai îmi amintesc cât de repede s-au făcut !

text cules de la domnul Petrică Tatu

Categories: LA CAFEA CU "Lila"

Leave A Reply